Culoare :X

Inspiraţia a venit mâncând o portocala... :))

Culoare  :]

 

 Acele de fulgere multicolore ale curcubeului

 Cad  în mii de lacrimi pe pământ.

 Ele sunt îngerii abstractului,

 Nişte îngeri ce se definesc printr-un singur cuvânt.

 

 Roşu, precum cireşele din părul unei domnişoare,

 Oranj, precum o coajă de portocală parfumată,

 Galben ca şi crampeiele de lumină, bizare,

 Sau precum o rază de soare încăpăţânată. 

 

 

 Verdele, precum primul fir de iarbă ce răsare din neant

 Şi albastru precum albăstreaua din pletele unei zâne.

 Indigo - una din miile de nuanţe ale amurgului aberant.

 Violete sunt sentimentle din ale infinitului borcane...

 

 Toţi aceşti ţurţuri de luceferi coloraţi

 În mirificele curcubee sunt adunaţi...

 

" Ai pătruns vreodată dincolo de curcubeu să vezi dacă e colorat şi pe partea cealaltă?"

Versuri fara rost

Am auzit glasul tăcerii

 Şi am văzut lumina întunericului.

 Am simţit trezirea adormirii,

 Am auzit şi minciuna adevărului...

 

 Acum, nu te mai poţi întoarce.

 Ah! tu nu ştii oare că te-ai rătăcit prin aceste versuri fără rost?

 Dar mai ai o şansă! Nu-ţi lăsa mintea să se încurce;

 Uită-le! Spune-ţi că acele stihuri doar « au fost ».

 

 Aşa, nu ai reuşit. Bun!

 Acum, încearcă să visezi.

 Stai liniştit! Ceilalţi nu vor zice că eşti nebun

 (ha! Poate doar că aiurezi...).

 

 Dar oricum, ce-ţi pasă?

 Relaxează-te, nu te stresa!

 Nu pune tot la suflet. Închide ochii, lasă,

 Nu trebuie să te intereseze ce va urma.

 

 Aşa. Acum leagă-te la ochi

 Şi hai să ne aruncăm amândoi în oceanul culorilor.

 N-ai auzit de el, nu? E un ocean străvechi,

 Un ocean în care domneşte lumea emoţiilor.

 

 Ah, da! Am uitat că tu nu eşti emoţionat niciodată,

 tu eşti doar o minusculă insectă

 de un fir de iarbă agăţată.

 Păcat că eşti neînţeleasă, aşa de abstractă...!

 

Perfectiune imperfecta ;)

Eşti o simplă metaforă

 din lungul poem al vieţii.

 Chiar dacă metaforele, cu timpul, se mai evaporă,

 Tu, tu naşti mereu noi şi noi aberaţii.

 

  Eşti o imperfectă, însetată de perfecţiune.

 Chiar dacă ştii că eşti în apropierea ei,

 Chiar dacă ştii că e realitate, că nu e o altă ficţiune,

 tu vrei mai mult: vrei să faci întuneric în mijlocul amiezei.

 

 Nu ştii cum ai putea să faci aşa ceva,

 De aceea începi să te rogi. 

 Şi exact atunci, nori negri răsar din neant, de undeva,

 şi tot atunci, din calea ta fug ai iubirii inorogi...

 

 Păsările din jurul tău fug departe,

 Se aruncă în abis.

 Toţi sunt speriaţi, numai tu zâmbeşti mai...aparte,

 în timp ce o lacrimă cu cu a ei panglică te-a prins.

 

 Dar există cineva în lume care te urăşte,

 Cineva care a trimis timpul să te captureze.

 Acum l-ai mâniat şi nici măcar el(timpul) nu te mai iubeşte

 Şi oricât ai fii tu de puternică, n-o să cedeze!

 

 Gata! Îl simţi, a ajuns în dreptul inimii

 Şi stinge acel foc mistuitor de dorinţe.

 Azi, ai fi fost şi tu perfectă, dacă anonimii

 Care te urăsc nu-ţi cunoşteau ale sufletului tău neputinţe.

Visez , si ce ?

Am mâinile legate la spate cu sfoara invizibilă a gândurilor hoinare şi rătăcite. Am în minte inghegate frânturi de cuvinte fără sens, dar totuşi pline de înţeles. Îmi creionez peisajul gândurilor mele cu ceară topită de flacăra ce îmi mistuia pe atunci, gândul şi sufletul. Mi-e greu acum să privesc în urmă, mi-e greu să realizez că acum, deşi sunt liberă sunt totuşi captivă într-un univers unde eu nu îmi am locul. Te asigur că rândurile pe care le scriu aici, acum sunt mult mai colorate decât ar trebui. Te asigur că acum, în mintea mea se joacă fel de fel de cuvinte pe care eu trebuie să le prind pentru a le expune. 

 Eu alerg legată la ochii de amintiri negre...alerg după speranţă, alerg după iubire, alerg...alerg după o lume mai deschisă viselor!

 Poate mă crezi ciudată, dar ia-ţi gândul! Sunt cât se poate de normală, doar că nu am uitat un lucru: trăiesc!

 La mine sună altfel, vocalele intonează imnuri de speranţă şi iubire...consoanele-mi amintesc că viaţa nu îşi are rost dacă nu visezi.:) Sunt doar o visătoare, care umple paginile blogului cu prea multe chestii despre visare. ;)

 So, aminteşte-ţi seara înainte de culcare să visezi,

 Aminteşte-ţi dimineaţă înainte să vezi o rază de soare,

 Ca în iubire şi-n speranţă să crezi,

 Aminteşte-ţi că niciodată iubirea nu moare.

 

  

 The end.

 No?

 Nu ştiu!

 Ar mai trebui să scriu?

 Poate, dar trebuie să mă întorc să te caut pe dedesubtul pleoapelor mele. Privire!