Visez , si ce ?

Am mâinile legate la spate cu sfoara invizibilă a gândurilor hoinare şi rătăcite. Am în minte inghegate frânturi de cuvinte fără sens, dar totuşi pline de înţeles. Îmi creionez peisajul gândurilor mele cu ceară topită de flacăra ce îmi mistuia pe atunci, gândul şi sufletul. Mi-e greu acum să privesc în urmă, mi-e greu să realizez că acum, deşi sunt liberă sunt totuşi captivă într-un univers unde eu nu îmi am locul. Te asigur că rândurile pe care le scriu aici, acum sunt mult mai colorate decât ar trebui. Te asigur că acum, în mintea mea se joacă fel de fel de cuvinte pe care eu trebuie să le prind pentru a le expune. 

 Eu alerg legată la ochii de amintiri negre...alerg după speranţă, alerg după iubire, alerg...alerg după o lume mai deschisă viselor!

 Poate mă crezi ciudată, dar ia-ţi gândul! Sunt cât se poate de normală, doar că nu am uitat un lucru: trăiesc!

 La mine sună altfel, vocalele intonează imnuri de speranţă şi iubire...consoanele-mi amintesc că viaţa nu îşi are rost dacă nu visezi.:) Sunt doar o visătoare, care umple paginile blogului cu prea multe chestii despre visare. ;)

 So, aminteşte-ţi seara înainte de culcare să visezi,

 Aminteşte-ţi dimineaţă înainte să vezi o rază de soare,

 Ca în iubire şi-n speranţă să crezi,

 Aminteşte-ţi că niciodată iubirea nu moare.

 

  

 The end.

 No?

 Nu ştiu!

 Ar mai trebui să scriu?

 Poate, dar trebuie să mă întorc să te caut pe dedesubtul pleoapelor mele. Privire!