Aşa, şi?

Mai contează fericirea într-o lume dominată de brutalitate şi de invidie? Ce rost mai are să zâmbeşti şi să-ţi spui că poţi trece peste tot? Tu chiar crezi că poţi să învingi  toată ura de pe pământ cu sufletul tău plin de acel sentiment ciudat numit...IUBIRE? Stupid! Hai să-ţi spun ceva, NU poţi! Crede-mă, ştiu ce zic! Viaţa m-a experimentat cum a stiut ea mai bine. Chiar acum câteva zile m-am prezentat la examenul vieţii. Are ceva cu mine. Ieri au venit rezultatele. Am picat. Era clar: nu ştiau să trăiesc. Dar ştii ce? Mai bine trăiesc aşa cum ştiu, aşa cum sunt, aşa cum m-am obişnuit. M-am obişnuit cu sentimentul că vreau trebuie să mă sinucid. Cine ştie? Poate cândva se va întâmpla...

 Dar nu are rost! 

Mult mai bine aşa, decât să simt fluturaşi aiuriţi în stomac, decât să mă bucur în continuu, decat să fiu fericită.

  Îmi ador viaţa! 

 Ştiu(sau cel puţin cred că ştiu) că prietenii mă iubesc aşa cum sunt. 

 Sau nu?

 Aşa şi? Nu-mi pasă... Hai să ne sinucidem toţi!:X  :))